sâmbătă, 24 martie 2012

Marturisesc: sunt un om fericit

Ma uit pe fereastra si imi spun ca s-a mai incheiat o zi. E noapte si multa liniste. In jur. Dar si in sufletul meu. Ochii mi se impaienjanesc de oboseala, n-a fost usor azi. Iar ora mea obisnuita de somn e inca departe. Si totusi astazi voi merge mai devreme la nanus. Caci vreau sa prind visele ascunse in perna, si sa trezesc maine in zori de zi, soarele din amorteala.


Zambesc in timp ce scriu. Si ma gandesc cum de 7-8 luni incoace, de fiecare data cand astern ganduri in randuri pentru MOMO, pentru voi - zambesc. Si doar datorita voua celor care ati simtit vibratia si bucuria locului nostru, celor care aveti incredere ca MOMO chiar exista, si nu este doar un personaj de poveste. Ci un concept de viata vesela, creativa, simpla, calda, sincera si libera. Dar pentru ca iubesc ceea ce fac in fiecare zi, in fiecare ora si minut si secunda..incarc dar si descarc atata energie buna, hranitoare. Mi s-au intamplat multe lucruri frumoase de cand am avut curajul sa cred ca Lumea lui MOMO poate fi mai mult decat un ideal, o simpla notita in "wish list". Am intalnit oameni si povesti. Mi-am facut noi prieteni. In jurul meu s-au schimbat vieti. In mine s-a schimbat o viata. Am vazut oameni carora incep sa le creasca din nou aripi, iar unora sa le inmugureasca pentru prima data. Am primit. Am primit. Am primit. Iar eu nu am terminat de daruit.
Maine ne asteapta un furnicar..de picioruse, manute, glasuri pestrite..amestecate in culori si apa, cu pasta de modelat sau lipit langa pamant reavan de flori, cu lutul de la strachini in care vom aseza la crescut noi seminte de viata. Caci ce poate fi mai vesela si mai optimista, decat minunea numita Primavara.


Mai pe dupa amiaza, un batalion de bucatari care mai de care mai falnici si curajosi, inarmati cu fainuri si zaharuri se vor pune pe framantat aluaturi transformand Lumea lui MOMO intr-un camp de brutarie si cofeturi. Toti ai Regimentului 40 Papa la Soni, cu pofta de viata si mancare, dedicati sa ridice polonicul la rang de sabie fermecata.

Seara, cand aburul noptii incepe sa se ridice peste zi, tocmai cand  greierii se inghesuie sa-ti faca o serenada la fereastra deschisa, cu pasi muti de lumina - intra ACTORUL. El se aseaza si asculta ceea ce tu vrei sa auzi de la el. Asa incepe spectacolul de teatru. La noi in sufragerie.

Duminica dimineata se desface o noua zi in zeci de peticele colorate, gata sa fie cusute intr-un covor tocmai bun sa ti-l asterni cale de drum :-). Casa se umple iar de prieteni, de rasete si cantece, noi vase de lut te asteapta cu pamant, granele freamata ca in sfarsit vor iesi din coaja catre lumina, manutele se agita printre hartii colorate, pensule, lipci si acuarela..in timp ce ceaiul sade linistit caci stie ca nu va fi sorbit din prima. Intotdeauna va fi asteptat sa rasufle, pentru ca aroma sa patrunde usor, pe indelete.

Eeeei si cum sa nu fi fericit, cu atatea inimi vesele in jur!! Si cum sa nu multumesti pentru asemenea daruri, caci omului care nu se lasa sa primeasca, nu ai cum sa-i daruiesti. :-))

Va imbratisez..pe rand, pe toti, de noapte buna, de buna dimineata si abia astept acest weekend impreuna cu voi!

Mira















Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu